Despre adiția de os la Maxident Iași

Ce reprezintă operația?

Adiția de os este o procedură chirurgicală care are ca scop înlocuirea cantității de os pierdute din maxilar sau mandibulă din cauza extracției unui dinte, a pierderii sale, înaintării în vârstă, bolilor parodontale sau a utilizării protezelor mobile. În acest fel, se evită riscul ca mandibula sau maxilarul să se micșoreze în timp (proces numit resorbție) din cauza spațiului rămas liber. O astfel de pierdere în volum a acestor oase determină probleme funcționale, dar și estetice și se poate rezolva prin această procedură urmată apoi de un implant dentar. De aceea, este importantă prezentarea la un consult stomatologic după pierderea unui dinte, pentru că implantul să se poată face imediat, căci în timp, osul resorbindu-se va avea nevoie de o adiție înainte să se realizeze implantul.

Desigur că, în funcție de zona unde trebuie să se adiționeze osul, procedura poate avea mai mulți pași de lucru. De exemplu, în dreptul molarilor, superior de maxilar, există un spațiu gol plin cu aer numit sinus maxilar. În momentul în care este necesar un implant dentar în această zonă, sinusul va fi micșorat prin adiție osoasă, creând suficient spațiu pentru implant (lifting de sinus), lucru care însă nu va afecta în niciun fel funcționalitatea acestei regiuni craniene.

Există 2 tipuri de adiție osoasă: verticală și orizontală. Cea verticală presupune adiția la baza rădăcinii osului alveolar, iar la cea orizontală se face creșterea densității maxilarului sau mandibulei, ceea ce va îngroșa osul și va îmbunătăți forma gingiei.

Ce materiale de lucru sunt folosite?

Intervenția se realizează în cele mai multe dintre cazuri cu ajutorul unui os extras chiar de la pacient, numit os autolog. El poate avea mai multe origini, printre care cavitatea orală sau coxal. Este de preferat totuși extracția de os din spatele molarului de minte, loc care nu afectează aspectul estetic al zâmbetului și care se regenerează relativ repede, așadar poate fi refolosit și pentru adițiile viitoare, dacă este cazul.

Chirurgul și pacientul pot opta și pentru alte materiale, precum osul de bovină (xenogrefa) sau grefe aloplaste (hidroxiapatită sintetică), dar este de preferat materialul de la pacient, pentru că organismul îl va accepta cu siguranță.

Oricum, deși în aparență ne gândim la oase ca la niște lucruri fără viață alcătuite doar din minerale și săruri, în realitate ele ar trebui văzute ca orice alt organ, căci sunt extrem de bine inervate și hrănite printr-o vascularizație bogată. Principiul este similar altor tipuri de metode: așa cum există transplant de păr sau piele, luându-le dintr-o anumită zonă a corpului și mutându-le în alta, așa se întâmplă și în cazul adiției osoase. Astfel încât se înțelege de ce osul propriu este singurul care poate genera alt os viu cu proprietățile specifice și optime realizării unui implant. Și asta pentru că osul autolog este punctul de sprijin al celui ce are să se formeze și stimulează celulele din regiune să se înmulțească, dând naștere unui țesut nou. Indiferent însă de tipul materialului folosit, acesta impune acoperirea sa cu o membrană temporară (care se reabsoarbe), de genul colagenului animal sau permanentă, nereabsorbabilă, precum meșele de titan.

Ce specialitate au medicii care se ocupă de operație?

Operația presupune prezența unei echipe multidisciplinare: chirurgul va face adiția și implantul și implicit se va ocupa de procedurile post-implant; medicul specialist protetician proiectează și realizează lucrarea; Intervenția în sine se face sub anestezie locală și durează în jur de 30 de minute.

Ce complicații posibile pot apărea?

Riscul ca organismul să nu accepte grefa este foarte mic, chiar și pentru cele care nu sunt autogene. Dacă totuși se întâmplă, lucrarea trebuie îndepărtată și se va realiza din nou, de data asta cel mai probabil cu un os autolog.

Cum se face recuperarea postoperator?

Pacienții declară o recuperare rapidă și nedureroasă. Perioada de vindecare durează 3 luni în cazul osului autolog și merge spre 9 luni în cazul folosirii altor materiale. De asemenea, la locul intervenției va apărea o tumefiere din cauza inflamației, care se vindecă ușor cu o compresă rece și medicamentele administrate de doctor. Se recomandă în prima săptămână evitarea periajului dentar în zona respectivă, a consumului de alimente picante și a băuturilor carbogazoase și a efortului fizic intens pentru o bună recuperare.